Istoria pe scurt. Uzina Tractorul Brașov.

Uzina Tractorul Brașov (UTB) reprezintă una dintre cele mai emblematice povești ale industriei românești, o istorie marcată de transformări dramatice, succese remarcabile și un declin dureros. De la înființarea sa în 1925 ca fabrică de avioane sub denumirea IAR Brașov, până la falimentul său în 2007, această uzină a fost un simbol al capacității tehnice și al ambițiilor economice ale României. parcursul său reflectă atât momentele de succes , cât și dificultățile succesive din ultimii ani.

Uzina Tractorul Brașov nu a fost concepută inițial pentru a produce tractoare. În 1925, sub numele de Industria Aeronautică Română (IAR), fabrica din Brașov a fost fondată cu scopul de a construi avioane, fiind una dintre cele mai importante unități aeronautice din Europa la acea vreme. În perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, IAR a produs avioane de luptă, inclusiv celebrul IAR-80, care a jucat un rol semnificativ în efortul de război al României. Totuși, după 1945, o mare parte din utilajele fabricii au fost confiscate ca pradă de război, iar producția de avioane a fost abandonată. În 1946, autoritățile au decis reorientarea uzinei către fabricarea de tractoare, marcând astfel nașterea Uzinei Tractorul Brașov.

Primul tractor, denumit IAR-22, a ieșit pe poarta fabricii în 26 decembrie 1946. Acest model, produs sub licență germană, era un utilaj simplu, cu un motor diesel de 34 de cai putere, dar a reprezentat un pas important pentru agricultura românească, aflată în plin proces de modernizare sub regimul comunist. În 1948, uzina a primit oficial numele de Tractorul Brașov, iar în deceniile următoare a devenit un pilon al economiei naționale.

Perioada de succes a Uzinei Tractorul Brașov a venit în anii ’60, ’70 și ’80, când fabrica a cunoscut o expansiune impresionantă. Cu o forță de muncă ce a ajuns la peste 26.000 de angajați în anii ’70, uzina producea anual zeci de mii de tractoare, atingând apogeul în 1990, cu o producție de 50.000 de unități. Cererea era atât de mare încât, la un moment dat, un tractor ieșea pe poarta fabricii la fiecare 9 minute. Modelul Universal 650 (U-650), lansat în anii ’70 sub licență Fiat, a devenit cel mai cunoscut produs al uzinei, fiind exportat în peste 100 de țări, de la China și India până în Brazilia, Egipt și Australia. Tractoarele brașovene, vândute sub diverse nume precum Universal, UTB sau Farmliner, au fost un succes internațional.

În jurul uzinei s-a dezvoltat un adevărat ecosistem social, fiind construite cartiere de blocuri, policlinici, spitale, cantine și săli de spectacole, pentru a susține comunitatea. La un moment dat, aproape jumătate din populația aptă de muncă a Brașovului lucra la Tractorul, ceea ce a transformat uzina într-un „oraș în oraș”. Medalia de aur obținută în 1965 la Târgul Internațional de la Leipzig a certificat calitatea produselor românești și a consolidat reputația uzinei pe plan mondial.

Anul 1989 a marcat începutul sfârșitului pentru Uzina Tractorul Brașov. Tranziția către economia de piață a adus provocări pe care uzina nu le-a putut depăși. Lipsa unei strategii coerente de privatizare, managementul defectuos și concurența internațională au dus la un declin lent, dar implacabil. În anii ’90, numărul angajaților a scăzut treptat, de la 23.000 în 1990 la doar 1.900 în 2007. Producția s-a redus drastic, iar tentativele de privatizare – inclusiv negocieri cu firme precum Landini (Italia) sau Mahindra (India) – au eșuat din cauza neînțelegerilor cu autoritățile și a contextului politic instabil.

În 1999, uzina a fost divizată în șase companii (Frimut UTB, Rentcom UTB, Prorem UTB, AWE-HD, MUM-UTB, Scudiver UTB), dar această fragmentare nu a salvat-o. Datoriile acumulate și lipsa investițiilor au dus la intrarea în lichidare în 2007. Platforma industrială, întinsă pe peste 100 de hectare, a fost vândută în același. Pe locul fostei uzine au apărut ulterior Coresi Shopping Resort, clădiri de birouri și ansambluri rezidențiale, transformând radical peisajul zonei.

Deși Uzina Tractorul Brașov nu mai există ca entitate industrială, moștenirea sa a persistat o perioadă. Tractorul U-650, de exemplu,a continuat să fie produs în alte locații din România, cum ar fi Băicoi, unde fostul director Titu Șerban a reluat fabricația pentru export, inclusiv către armata egipteană. Totuși, dispariția uzinei rămâne un simbol al dificultăților tranziției anilor 1990 și al incapacității de a adapta industria grea la noile realități economice.

Astăzi, fostul teren al uzinei găzduiește unul dintre cele mai moderne cartiere din România, rezultat al unei investiții de sute de milioane de euro. Pentru mulți brașoveni, Tractorul evocă nostalgie, dar și regretul pierderii unei industrii care a pus România pe harta lumii.

În concluzie, Uzina Tractorul Brașov a fost mai mult decât o fabrică – a fost un motor al dezvoltării economice și sociale, o emblemă a ingeniozității românești. Povestea sa este o lecție despre succesul posibil prin muncă și ambiție, dar și despre fragilitatea progresului în fața schimbărilor politice și economice. Transformarea sa dintr-o uzină industrială într-un cartier modern reflectă, poate, inevitabila evoluție a timpurilor, dar lasă în urmă întrebarea: ce s-ar fi putut face pentru a păstra această moștenire industrială vie?